Acum, dupa absolvire, cand ating tastele si imi amintesc prima mea experienta in fata oamenilor,  ma cuprind furnicaturi in suflet si piele.

            Cum e posibil sa fii relaxat in fata atator priviri? In fata oamenilor care privesc atent fiecare gest, care traiesc intens fiecare emotie si fiecare cuvant, impreuna cu tine? Oare se suprapun in trairile mele? Cat de mult ar trebui sa zambesc? Sa zambesc?

            Daca discursul meu nu incalzeste nici macar palmele-mi reci, cum sa ating atatea inimi?

Intrebari naturale, pe care cu totii le simtim. Intr-un cadru plin de  oameni, ne este uneori atat de dificil sa ne reamintim ca suntem cu totii imperfecti. Suntem cu totii parte a aceleiasi retele, detinem aceeasi informatie, avem acces la aceleasi instrumente si, totusi, unii oameni emana doar incredere si naturalete in momentul in care se expun in fata multimilor. Ce fac ei diferit? Ce imi lipseste mie?

absolvire

Raspunsul apare, de obicei, la 2-3 saptamani dupa inceperea cursului. Mai exact, dupa seara de absolvire.

Cursul este structurat omogen, bineinteles, pe teorie predata, gestionarea idelilor intr-un mindset, si, la fel ca orice curs, are o finalitate. Diferenta? Este o finalitate practica – expunerea.  Seara de absolvire are scopul de a reproduce intocmai sentimentul de a fi speaker. De a-ti pune in aplicare ideile invatate, de a-ti finisa increderea in sine, la temelia careia tocmai ai adaugat ultimele caramizi.

O poti privi ca pe una dintre cele mai captivante provocari ale tale, ori ca oportunitatea de a pasi spre un nou start catre ine insuti! De ce catre tine? Pentru ca vei ajunge sa te cunosti intr-un sens in care nu te-ai fi asteptat! Pentru ca stii care este diferenta intre emotii si  emotii constructive. Pentru ca nu iti mai este teama sa fii emotionat, sa fii deschis, sa fii imperfect. Pentru ca ai descoperit ritmul oamenilor si ritmul tau. Ai invatat cand sa alergi si cand sa mergi. Ai inceput sa simti. Si sa te simti relaxat. Te-ai absolvit de temeri.

Fiecare cursant a simtit o mare involburata de trairi inainte de a pasi pentru prima oara in fata oamenilor. Dar au iesit. Au simtit. S-au jucat, au ras, au transmis si au reusit.

Temerile sunt privite, cumva, ca o stare distructiva si nu foarte fericita. Si, uneori, este adevarat. Insa, cel mai important aspect de care te vei folosi este modul in care  vei gestiona aceste temeri. Iar dupa ce vei invata sa le recunosti, vei invata sa le intelegi, sa te joci si sa dansezi cu ele.

Acum, cand ating tastele, zambesc. Imi amintesc, pot spune, cu drag de temerile acelea. Si ma bucur ca le-am absolvit.

Ema Capitanescu – Ambasador al comunitatii Speakings